16 octombrie 2016

De vorba cu... autorii #1 || Estelle Laure

Interviu cu Estelle Laure, autoare a volumului „Magia lucrurilor simple” ("This raging light")


Salutare tuturor și bine ne re-citim! Așa cum am promis, e gata și primul interviu! 

(Notă: Unele răspunsuri conțin mici spoilere despre acțiunea cărții!)











1. When was that moment in your life when you thought: "I want to write a book!”? (Care a fost momentul din viața ta când te-ai gândit: “Vreau să scriu o carte!”?)

- I always wanted to write, but I used to be an actress and I was always busy. There was never a good time. Then I realized I was going to go my whole life without doing it if I didn’t make it my priority. So I started working toward it. There was a lot to learn and it wasn’t easy, but I have always loved stories. Now I can’t imagine going a day without writing. My brain is VERY LOUD!(Dintotdeuana mi-am dorit să scriu, dar am lucrat ca actriță pentru o perioadă și eram mai tot timpul ocupată. Niciodată nu era timpul optim pentru a scrie. Dar apoi am realizat că voi face așa toată viața dacă nu făceam din asta o prioritate. Așa că am început să lucrez la asta. Am avut multe de învățat și nu a fost ușor, dar din totdeauna am iubit poveștile. Acum, nu îmi pot imagina o zi fără să scriu. Mintea mea e ATÂT de ZGOMOTOASĂ!)

2. How old were you when you discovered the true meaning of reading books? How did that happen? (Câți ani aveai când ai descoperit adevăratul sens al cititului? Cum s-a întâmplat?)
- Well, I had a really hard childhood. We moved all the time, my parents were unstable, and I was weird and always an outcast. I had no friends except books for a very long time. In books I found the only comfort I ever experienced. I was trying to remember learning to read the other day and I can’t. It seems like I always read books and like I always needed them. I’m very grateful there are other peoples’ stories so I knew I wasn’t alone in my experiences. I don’t think I’m exaggerating when I say that books saved me. Come to think of it, they still do. (Ei bine, am avut o copilărie destul de grea. Ne mutam tot timpul și... eram o ciudată, mai tot timpul o proscrisă. Pentru o lungă perioadă de timp, nu am avut alți prieteni în afara cărților. Am găsit în cărți starea de bine pe care nu am mai găsit-o nicăieri în altă parte. Am încercat să îmi amintesc când am învățat să citesc și nu am reușit. Mi se pare că dintotdeauna am citit cărți și că dintotdeauna am avut nevoie de ele. Sunt foarte recunoscătoare că există poveștile altor oameni așa că am știut că nu am fost singură în experiența mea. Nu cred că exagerez când spun: „Cărțile m-au salvat!”. Dacă mă gândesc mai bine, încă o fac.)

3. Name a few things that inspired you while you were writing the book. (Numește câteva lucruri care te-au inspirat în timp ce ai scris cartea.)

Let’s see…my life totally fell apart and I needed a way to deal with it. I was inspired by my daughter who loves to cook and tells jokes when she’s sad, by the memories of what it was like to be really crazy over a boy for the first time, by what it was like to deal with crazy people and feel alone, and also by what it was like to have strangers help me. Also, I worked at Fred’s. It’s the least fictional part of the book, because I was also someone who was very modest and I had to work in a restaurant where everyone was older than me, had lots of tattoos and wore almost no clothes. Fred was really my boss and he really actually told me I was like a daughter to him. The book was a way for me to thank him for that. Sometimes the family we choose doesn’t look the way we think it will. (Să vedem... viața mea era total zdruncinată și aveam nevoie să fac ceva în legătură cu asta. Am fost inspirată de fiica mea, care adoră să gătească și să spună glume când este tristă, de amintirile despre cum să fii cu adevărat înnebunită după un băiat pentru prima dată, de cum este să ai de-a face cu oameni nebuni și cum e să te simți singur și în același timp de cum este să te ajute străinii. De asemenea, chiar am lucrat la Fred’s. Asta e partea cea mai puțin fictivă a cărții, pentru că am fost o persoană foarte modestă și am fost nevoită  să lucrez într-un restaurant unde toată lumea era mai mare ca mine, având o grămadă de tatuaje și purtând mai nimic. Fred a fost cu adevărat șeful meu și chiar mi-a spus că sunt ca o fiică pentru el. Cartea a fost o modalitate de a-i mulțumi pentru asta. Câteodată, familia pe care ne-o alegem nu arată așa cum ne-am imaginat că va arăta.)

4. Do you have a favourite author? If yes, what do you appreciate at him/her? (Ai un autor preferat? Dacă da, ce apreciezi la el/ea?)

I have a lot of authors I admire. For adult books I love Ann Patchett for creating people I actually believe are real and become so attached to I am devastated when the book ends, Louise Erdrich because she has the most cutthroat plots. I can never read a book of hers without feeling changed. Toni Morrison because her writing is beautiful and meaningful. She gives me something huge to aspire to. Cormac McCarthy’s writing is merciless. He spares neither the reader or any of his characters. His work is poetic but also stark. He has a skill that is totally singular. For young adult I really admire Jandy Nelson because the language she uses is bright and magical, but her stories are about really difficult things. David Arnold has a way of hitting the guts of what it’s like to be young and searching for the truth about the world. Matt de la Pena is completely honest. I’m lucky enough to call him a friend and the respect he has for his reader is huge. He wants to write the best, most honest stories and the way he captures the voice of the person whose life he’s living is pretty incredible. (Am o mulțime de autori pe care îi admir. Pentru cărțile pentru oameni maturi, o iubesc pe pe Ann Patchett pentru crearea personajelor despre care chiar cred că sunt reale și de care sunt atât de atașată încât sunt devastată la finalul cărții, Louise Erdrich, pentru că are cele mai profunde intrigi. Nu pot citi o carte de-a ei fără să mă simt schimbată. Toni Morrison, pentru că scrierile ei sunt frumoase și pline de înțeles. Îmi dă ceva măreț la care să aspir. Stilul lui Cormac McCarthy este nemilos. Nu își cruă nici cititorii și nici vreunul din personaje. Cărțile sale sunt poetice și totodată sclipitoare. Are o abilitate numai și numai a lui. Pentru autorii de young adult, o admir cu adevărat pe Jandy Nelson, deoarece limbajul folosit de ea este luminos și magic, dar poveștie ei sunt despre lucruri cu adevărat dificile. Matt de la Pena este complet sincer. Mă simt destul de norocoasă să îl numesc prieten și respectul pe care îl are pentru cititorii săi este imens. Vrea să scrie tot timpul cel mai bine, cele mai sincere povești și modul în care intră în pielea personajului a cărui viață o descrie este chiar incredibil.)


5. What do you think it is the most important thing about writing a book? Some tips for beginners? (Care crezi că e cel mai important lucru pentru a scrie o carte? Câteva sfaturi pentru începători?)

I think always writing with the story in mind and being okay with taking criticism in order to get better are the most important. We’re always learning and none of us are any good in the beginning even if we’re lucky enough to be talented. The only way you get better is to work. So I think discipline is also huge. You have to treat it like a fight. You might get knocked down but you have to keep getting up again and again. (Cred că a scrie cu povestea deja conturată în mintea ta și a te împăca cu ideea că vei fi critizat pentru a te îmbunătăți sunt cele mai importante. Învățăm tot timpul și niciunul din noi nu este așa de bun la început, chiar dacă suntem destul de norocoși să fim talentați. Singura modalitate prin care devii mai bun este munca. Și cred că disciplinarea este de asemenea imprtantă. Trebuie să o tratezi ca pe o luptă. E posibil să fii învins, dar trebuie să te ridici din nou și din nou.)


6. How was the feeling when you saw your book published? But the moment when it was translated in other languages? (Ce ai simțit când ți-ai văzut cartea publicată? Dar atunci când a fost tradusă în alte limbi?)

The whole thing felt very surreal. It’s wonderful but also scary. People can criticize you. Maybe they will hate it. There’s always a piece of me that feels very vulnerable having my book out there. That’s why I think it’s brave to write. It’s like showing people the inside of your soul. The foreign contracts have been almost my favorite part. I have a very big family that lives all over the world, so I think of myself as part of the world, not just the united states. It’s pretty beautiful to see all the covers and the different feelings people have about the story. (Am simțit toată chestia asta ca pe ceva ireal. Este minunat, dar în același timp înfricoșător. Oamenii te pot critica. Poate îți vor urî cartea. Este o parte din mine care se simte foarte vulnerabilă având cartea publicată, în lume. De asta cred că scrisul e un lucru curajos. E ca și cum ți-ai arăta sufeltul lumii. Contractele în străinătate au fost partea mea favorită, aproape. Am o familie foarte mare care trăiește în toate colțurile lumii și mă gândesc astfel la mine ca la o parte a întregii lumi, nu doar a Statelor Unite. E drăguț să vezi toate copertele și impresiile diferite ce le au oamenii despre poveste.)


7. What is your favourite moment from the story? (Care e momentul tău favorit din carte?)

I love the scene by the river when Eden hits her head. I think it shows how special relationships between girls can be. Also, that was the first scene I ever wrote, so it was my moment of connecting to the story, which makes it really special to me. I also love every scene with Digby because I love Digby even though he kind of drives me crazy. (Iubesc scena de la râu, când Eden se lovește la cap. Cred că arată cel mai bine cât de speciale pot fi relațiile de prietenie dintre fete. De asemenea, asta a fost prima scenă pe care am scris-o vreodată, fiind momentul meu de conexiune cu povestea și făcându-l astfel foarte special pentru mine. Iubesc totodată toate scenele în care apare Digby, pentru că îl iubesc pe Digby, chiar dacă mă cam scoate din minți.)

8. What was the part you enjoyed the most while writing it? (Care a fost partea pe care ți-a plăcut cel mai mult să o scrii?)

I think the Digby/Lucille scenes were the funniest and most painful. Hard to think about being rejected, about people being unclear about what they want, about relying on someone when you know you shouldn’t. So it was interesting and intense trying to figure out how to make those scenes the best they could be without making them overly sentimental. (Cred că scenele cu Digby și Lucille au fost cele mai amuzante și în același timp cele mai dureroase. E greu să te gândești la cum e să fii respins, la modul în care persoanele sunt nesigure despre ceea ce vor, la cum e să tot minți pe cineva când știi că nu ar trebui. Așa că a fost interesant și intens încercând să îmi dau seama cu să fac acele scene cele mai bune, fără să le fac prea sentimentale.)

9. Can you tell us some words about your past and how did it influenced you when you wrote the book? (Ne poți spune câteva cuvinte despre trecutul tău și cum te-a influențat când ai scris cartea?)

I think I mostly answered this before, but I had a hard time as a kid. I had to deal with a lot of unsafe situations. I know what it was like to love someone I shouldn’t love and what it was like to feel like my home wasn’t safe. I know what it was like to feel responsible for everything. (Cred că am răspuns la întrebarea asta și mai sus, în mare parte, dar am avut o perioadă grea în copilărie. A trebuit să mă descurc cu o mulțime de situații de nesiguranță. Știu cum a fost să iubești pe cineva când știi că nu ar trebui și cum e să nu te simți în siguranță acasă. Știu cum e să fii responsabilă pentru tot.)

10. What's your next project? About what it will be? (Care e următorul tău proiect? Despre ce va fi?)

I have another book coming out in April that is a follow-up to This Raging Light, called But Then I Came Back (though I don’t have a deal in Romania yet). It’s about Eden when she wakes up from her coma. Maybe she doesn’t come all the way back from the afterlife. She becomes obsessed with a girl who was in a coma at the same time as her and forms a relationship with the girl’s best friend, a boy named Joe. It has more magic in it, but I think will be satisfying for people who read This Raging Light and liked it. (Am o altă carte ce va fi lansată în aprilie, o continuare pentru Magia lucrurilor simple, numită But then I came back (deși nu am încă contract în România pentru ea). Este despre Eden, când se trezește din comă. Poate nu revine în totalite din viața de apoi. Devine obsedată de o fată care a fost în comă în același timp cu ea și formează o relație cu prietenul cel mai bun al acesteia, un băiat pe nume Joe. Are mai multă magie în ea, dar cred că va fi stisfăcătoare pentru cei care au citit Magia lucrurilor simple și le-a plăcut.)

11. A few words for your romanian readers? (Câteva cuvinte pentru cititorii tăi din România?)

I AM SO EXCITED TO BE PUBLISHED IN ROMANIA! I hope everyone loves the book so I’ll be able to publish there again. Thank you so much for the support. (SUNT ATÂT DE EMOȚIONATĂ DE FAPTUL CĂ SUNT PUBLICATĂ ÎN ROMÂNIA! Sper că toată lumea iubește cartea și voi fi astfel în stare să mai public acolo. Vă mulțumesc foarte mult pentru suportul acordat!)

12. It exist a chance to come in Romania to a signing or something like that? (Există vreo șansă să vii în România pentru un book signing sau ceva de genul ăsta?)

I was in Europe the last two years and asked all my publishers if they would like me to come. Romania didn’t respond so I didn’t go. Someday if I get popular enough in Romania, I will come. (Am fost în Europa în ultimii doi ani și mi-am întrebat toți editorii dacă le-ar plăcea să vin. Cei din România nu mi-au răspuns, așa că nu am mers. Într-o zi, dacă devin destul  de populară în România, o să vin.)
”Magia lucrurilor” în alte limbi



Thank you so much again, Laure! It was a pleasure to talk with you! Mulțumesc mult, din nou, Laure! A fost să plăcere să discut cu tine!

Sper că v-a plăcut! Ne citim data viitoare! Până atunci, citiți cât mai mult! 

4 comentarii:

  1. Un articol foarte interesant ! Mult succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Vaii, ce interviu frumos! Sinceră să fiu, deși am tot văzut pe bloguri interviuri (în general cu scriitori români, așa că te felicit că tu ai reușit să-i iei interviu unui scriitor străin), însă niciodată nu m-a atras să iau și eu interviuri, nu știu exact de ce. Acum parcă văd altfel lucrurile și poate o să încerc și eu să iau câteva interviuri.

    Cât despre interviul de față, e tare reușit. I-am citit și eu cartea autoarei, însă mi s-a părut mult prea ușurică și mă așteptam la mai mult. Totuși, mi-ar plăcea să vină în România; păcat că n-a fost promovată atât de bine și la noi când a făcut acel tur în Europa.

    Felicitări încă o dată pentru interviu și la cât mai multe! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc! Ar trebui să încerci, e o senzație super faină când vezi că îți răspunde cu căldură și dă și niște răspunsuri frumoase la întrebările pe care i le adresezi.

      Mulțumesc din nou! :)) Dar meritele nu sunt ale mele, ci ale ei, pentru că a dat niște răspunsuri atât de faine. Aceeași părere am avut-o și eu despre carte, dar sper ca volumul doi să conțină mai multă acțiune, pentru că se pricepe la asta. Și sper să și apară la noi.

      La cât mai multe să fie!

      Ștergere