01 decembrie 2017

citește românește! || #1



Da, postez articolul acesta pentru că este 1 Decembrie, dar nu, nu sunt român doar de 1 Decembrie. Da, sunt multe lucruri care nu sunt bune la România și de care nu sunt mândru, dar da, sunt și multe lucruri care îmi plac și de care sunt mândru. La fel e și cu literatura română. Nu toată e pe gustul meu, nu toată îmi place, dar sunt și care îmi plac, de aceea eu îți mai dau un singur îndemn, cititorule, înainte de a trece la articol efectiv: citește românește!





1. Voi așeza la rang de cinste una dintre cărțile mele preferate, anume „Cișmigiu & Comp./Bună dimineața, băieți!” de Grigore Băjenaru. Este o carte pe care nu am citit-o pentru că îmi trebuia la școală (la fel ca majoritatea din acest articol, de altfel), ci pentru că m-a atras titlul și descrierea. 


Cartea prezintă, în prima parte, viața de licean a autorului într-o manieră mai mult decât atrăgătoare și în care vă veți regăsi. În unele situații vă veți simți la fel de prost ca și personajele, momentele în care apar problemele cu profesorii sau altele de genul, dar sunt și secvențe la care veți râde cu lacrimi, secvențe pe care nu o să le uitați în veci.



2. Este foarte posibil ca acum să vedeți pentru prima oară cartea asta. E ok, nici eu nu auzisem de ea până să o am în mână, dintr-o pură întâmplare, aș putea zice. Dar dacă ați descoperit-o prin mine, o citiți și vă și place, atunci chiar m-aș bucura. Funia de nisip” de George Radu este prima carte care îmi vine în minte când aud literatură română. Pe lângă stilul superb al autorului, romanul prezintă tradiționalismul românesc și viața românilor atât de bine, încât nu poți citi o pagină fără să îți și imaginezi tot ceea ce citești. Te captivează, te atrage în acea lume „ficțională” fără să îți dai seama, dar în același timp, totul pare atât de real și de apropiat de lumea în care trăim, chiar dacă nițel mai târziu din punct de vedere cronologic.



3. La fel ca și la cartea precedentă, sunt și aici șanse destul de mici să nu fi auzit de cartea asta. Dar nu e bai. Cealaltă „acasă” de Diana Andreea Ilie este chiar romanul de debut al autoarei și, trebuie s-o spun, a făcut o treabă destul de bună. Cartea pornește de la ideea de a te afla în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Mai apar o fantomă, diferențele culturale și problemele care apar în viețile românilor ce trăiesc în diaspora. Diana vine cu idei originale, prezentate în moduri originale, rezultând astfel o carte cu totul și cu totul originală pe care nu ai cum să nu o iubești.





4. Ulala, am ajuns și aici, la I. R. En. de Sandra Coroian. O frumusețe, o minunăție și o capodoperă SF. Am iubit fiecare pagină din cartea asta, am iubit stilul, personajele, întorsăturile de situație, ideea romanului, TOTUL. Nu o să mă mai lungesc foarte mult, pentru că puteți afla mai multe despre carte în recenzia pe care i-am scris-o și pe care o găsiți dând click AICI.









5. „Cazul Magheru” de Mihail Drumeș este un superb roman polițist cu mici tente fantastice și de psihologie. Mai scurt, o combinație perfectă pentru gustul meu și cred că pe al multor oameni. Da, știu, poate Mihail v-a displăcut (și mie, și mie) din cauza Invitației la vals. Sau poate v-a plăcut, cu atât mai bine. Dar un lucru știu sigur: după ce citiți Cazul Magheru, vă va plăcea mult. Și veți trece peste chinul ce vi l-a pricinuit în orele de română din liceu (sau nu, cu atât mai bine, veți avea un motiv în plus să îl placeți).







6. Poate știți, poate nu, dar sunt un mare fan al mitologiei. Greacă, romană, egipteană, orientală, mitologia a fost tot timpul unul dintre subiectele mele favorite. Dar nu știam că și noi, ca români, avem o mitologie la fel de frumoasă și de bogată ca alții, dacă nu chiar mai frumoasă. Adina Popescu, prin „Cartea pricoliciului”, reușește să ne prezinte într-un mod atrăgător și fabulos mitologia română, creând o lume de basm inedită și cu adevărat specială. (singura chestie nasoală e că nu se știe nimic despre volumul 2...)








7. O altă carte pe care am iubit-o și pe care aș recomanda-o oricui. Daniel Botea este, pe lângă un autor bun, un om de caracter și un om cu un umor la fel de bine dezvoltat ca și Leinad, protagonistul romanului. „Eu împotriva mea” nu este nici mai mult nici mai puțin decât o caricatură, dar una serioasă și dureros de reală, a societății în care trăim. Gândiți-vă la schițele lui Caragiale aduse în secolul telefoanelor mobile și politicienilor corupți et voilà, un roman genial.








8. Tot vorbeam despre mitologia română și basme. „Legendele țării lui Vam” de Vladimir Colin introduce cititorul într-o lume fantastică cu adevărat specială, care s-a creionat doar prin bogata imaginație a autorului, căruia îi mulțumesc. Până nu am dat ultima pagină a cărții, nu am fost sigur dacă citeam o carte de istorie în care personajele cred în zei și puteri neomenești sau dacă citeam un basm, atât de neclară este linia care le desparte.







9. Ultima, și totuși nu cea din urmă. Știu că va părea un pic ciudat pentru că este un al doilea volum dintr-o serie de cinci, dar acesta este ultimul pe care l-am citit și mi-a plăcut mai mult despre primul. „Chaos” face parte din seria „Am murit, din fericire” de Theo Anghel și prezintă viața (relativ vorbind) Orianei, după ce aceasta trece prin niște situații mai mult sau mai puțin plăcute. Pe scurt, un roman care te face să râzi în anumite momente sau care te va face să te cutremuri în altele. Și să realizezi anumite lucruri despre România zilelor noastre pe care poate nu le-ai știut.



Astea au fost recomandările mele din literatura română! Am mai citit și altele pe lângă acestea, nu multe și nu toate mi-au plăcut. Dar încerc să citesc cât mai mult și din ceea ce autorii noștri publică. Printre noi se ascund comori, iar noi cumpărăm comorile străinilor (literatura nu este singurul domeniu în care se întâmplă așa, dacă e să fim sinceri...). Nu că literatura străină ar fi rea, nicidecum. Citesc și eu și îmi place, dar ar trebui să prețuim mai mult ceea ce este produs de neamul nostru, nu? 
Așadar, vă invit să dați o șansă cărților de mai sus și, dacă v-au mai plăcut și alte cărți din literatură română din orice perioadă, sunt chiar deschis la recomandări! 
Până data viitoare, zic să terminăm cu o urare de LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! și, cum am spus și la început, îndemnul citește românește!

7 comentarii:

  1. Am fost uimită să văd că pe lista ta se află și cărți precum „Bună dimineața, băieți!”. Mă așteptam la o listă plictisitoare.
    Vreau și eu să citesc „Funia de nisip”. Îmi zicea bunica o poveste cu o funie de nisip... Mor valorile, mor poveștile bune.

    Literatura română e faină, cel puțin după mintea mea (destul de redusă, ca să fim sinceri, dar să sperăm că de data asta am programat-o destul de bine ca să nu dea greș, deși vorbim despre ceva subiectiv). Nu toată, evident (și iar, e părerea mea). Dar ca să nu bat câmpii iar, o să încetez să mă mai raportez la lista ta. Vreau să citesc Cioran și să termin cu „Mara”, care devine destul de interesantă, având în vedere că mă regăsesc destul de mult în pielea unui personaj care devine din ce în ce mai ciudat.Știu, Slavici și hidoșeniile lui de cărți. Am citit și cele două nuvele din clasa a opta, care nu m-au impresionat atât de tare. Trebuie să citesc „Pădureanca”, e acolo un personaj cu numele meu. Și Adrian Pintea. Fascinant.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă rog, Adrian Pintea nu e în carte, ci în film. Nu-s lucidă.

      Ștergere
    2. Mă bucur că nu ai găsit lista plictisitoare. Și da, Funia de nisip chiar e o valoare și e superbă cartea.
      Mm, Slavici nu are chiar hidoşenii. Am citit doar Moara de la el. Ce-i drept, firul narativ nu mi-a plăcut, dar în schimb i-am iubit stilul.
      Și chiar, mulțumesc de recomandare. Tot zic și eu ca încerc ceva de la Cioran..

      Ștergere
  2. Recomand Vişniec. Orice. E superb.
    Citit-ai ceva de Eliade? Sunt curioasă. De obicei, Eliade e mai accesibil cititorilor contemporani. De fapt, mai atractiv cu toată nebunia lui fantastico-mitică.
    Titlurile 1, respectiv 5 mă atrag şi pe mine. Cu mențiunea că, stilul lui Drumes mi se pare prea lejer, iar subiectul, intrigant. O mică mare problemă. Merită efortul? Vom vedea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mm, Vişniec, am să caut.
      Speram să nu mă întrebe nimeni de Eliade. Da, am citit jumătate din Romanul adolescentului miop acum ceva timp, dar din anumite motive necunoscute, nu l-am terminat.. dar cât am citit, mi-a plăcut. Și imediat ce găsesc niște timp vreau să o citesc până la final.
      Nu știu cum e Drumeş în alte opere, Invitația la vals de exemplu m-a făcut să o abandonez după nici 10 pagini.. în schimb Cazul Magheru e chiar frumoasa și ca stil, și ca poveste. Și da, merită efortul. La fel și Bună dimineața, băieți! Are un stil atâta de.. potrivit oricărui secol!
      Mulțumesc pentru recomandări!

      Ștergere
  3. Cred că avem gusturi destul de diferite la acest capitol. Mie nu mi-au plăcut o parte din cărțile din lista ta, dar n-am să le nominalizez pentru că sunt perfect de acord cu mesajul tău: da, cu toții ar trebui să acordăm mai multă atenție autorilor români! De asemenea, îmi place cum ai reușit să combini titluri mai vechi cu cele ale autorilor contemporani, așa că deși aș fi ales alte cărți, mi se pare că articolul tău e mai mult decât binevenit! Good job!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici nu mă așteptam ca acele cărți să fie pe gustul tuturor, e și normal, doar suntem diferiți. Dar mă bucur că împărțim aceeași idee și ca ți-a plăcut articolul!

      Ștergere