26 mai 2018

Un circ, stele și magie

Recenzie de carte

„Circul nopții” - Erin Morgenstern

Titlu: Circul nopții
Autor: Erin Morgenstern
Apariție: 2011
Nr. pagini: 416
Tip copertă: cartonată cu supracopertă
Editura: Corint
Traducere: Ondine Cristina Dascălița








Descriere:



Urmărind periplul aventuros al unui circ fermecat, romanul talentatei tinere scriitoare Erin Morgenstern este o magică poveste de dragoste pentru cititorii de toate vârstele.


Circul soseşte fără veste. Fără înştiinţări, fără afişe lipite pe stâlpi sau panouri. E pur şi simplu acolo unde ieri nu era nimic.


Sub cupola corturilor nocturne, în dungi albe şi negre, te aşteaptă însă o experienţă cu totul unică, o sărbătoare a simţurilor – poţi să te pierzi într-un labirint de nori, să rătăceşti prin meandrele unei grădini luxuriante construite din gheaţă, să priveşti uimit la contorsionista tatuată care se strecoară într-o minusculă cutie de sticlă şi să te îmbeţi cu miresmele de caramel şi scorţişoară ce adie ameţitor prin aer.

Bine aţi venit în Le Cirque des Rêves! Însă, în spatele norilor de fum şi al oglinzilor, se derulează o competiţie crâncenă – un duel între doi tineri magicieni, Celia şi Marco – antrenaţi încă din copilărie să concureze într-un „joc” implacabil de către maeştrii lor misterioşi. Necunoscută celor doi, aceasta este însă o confruntare din care doar unul dintre ei va reuşi să iasă învingător, iar circul este scena pe care se desfăşoară o bătălie cumplită a imaginaţiei şi voinţei.

Dar când o dragoste profundă, pasionată şi magică se înfiripă între cei doi protagonişti, bătrânii lor maeştri trebuie să intervină, iar consecinţele vor fi periculoase pentru toţi cei implicaţi.

O poveste seducătoare, plină de aventură, magie şi poezie, un basm cuceritor pentru cititorii de toate vârstele.


„Din când în când descoperi câte un roman atât de magic, încât n-ai cum să mai scapi din mreaja lui. Circul Nopţii este una dintre aceste piese rare – acaparator, minunat scris, pe de-a-ntregul fermecător. Dacă aţi hotărât să nu citiţi decât un roman în acest an, acesta este cel pe care nu trebuie să îl rataţi.” – DANIELLE TRUSSONI

„Circul Nopţii este o poveste splendid concepută, comparabilă cu scrierile lui Hans Christian Andersen şi Oscar Wilde, întrucâtva asemănătoare Lupului de stepă al lui Hermann Hesse, de la care a împrumutat câteva condimente primejdioase. Povestea este scrisă cu măiestrie şi invită la interpretări alegorice, chiar dacă suspansul discret, dar permanent prezent îi dă un farmec compulsiv. O lectură fermecătoare.” – KATHERINE DUNN

„Circul Nopţii m-a făcut să mă simt fericită. Cu spirit ludic şi imaginaţie debordantă, Erin Morgenstern a creat circul la care am visat mereu şi l-a populat cu doi magicieni îndrăgostiţi unul de celălalt, dar prinşi într-un duel tensionat, cu pisicuţe inteligente, cu adevărate reprezentaţii de eleganţă şi frumuseţe şi cu ceasuri complicate. O carte încântătoare.”– AUDREY NIFFENEGGER

„Întunecat ca funinginea şi strălucitor ca soarele, Circul Nopţii mă ţine cu voia mea prizonieră într-o lume de o frumuseţe aproape insuportabilă. Iată o poveste de dragoste de proporţii copleşitoare, care înalţă, distruge, iar în ultimă instanţă transcende. O reverenţă adâncă în faţa lui Erin Morgenstern. Aceasta este una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit vreodată.”– BRUNONIA BARRY

„Un debut copleşitor. Circul Nopţii te atrage într-o lume pe cât de întunecată, pe atât de uimitoare, perfect plămădită, dar având totuşi ceva de vis. Nu-ţi mai vine să pleci din ea.” – TÉA OBREHT


Părerea mea:


Inițial am zis să nu pun toate părerile alea aici, dar după ce le-am citit m-am decis că trebuie să le las și vă recomand să le citiți și voi dacă nu ați făcut-o deja. Iar acum trebuie să vă spun părerea mea despre cartea asta. 

Am fost atras de coperta acestei cărți și de multitudinea de citate pe care le-am tot văzut pe Instagram și mi-am zis că trebuie să o citesc, iar cei de la Corint au făcut acest lucru posibil. Și acum eu preiau ștafeta de la cei care m-au convins pe mine să o citesc prin a vă spune că ar fi păcat să nu citiți o așa bijuterie.

Ce fel de circ e deschis doar noaptea?, se întreabă oamenii. Nimeni nu știe răspunsul potrivit, dar când începe să se lase seara, o mulțime se adună în fața porților. 
Te afli printre ei, firește. Curiozitatea s-a dovedit a fi mai puternică decât tine, așa cum trebuie să fie orice curiozitate. Stai în lumina tot mai slabă a zilei, cu fularul înfășurat în jurul gâtului, să te apere de adierea răcoroasă a serii, așteptând să vezi cu ochii tăi ce fel de circ este acela care se deschide doar după apusul soarelui.”
Modul în care romanul ăsta e structurat este unul dintre primele aspecte care m-a impresionat la el. Deschizându-se cu un fel de prolog în care eu, cititorul, am fost personaj (și tu poți fi, la rândul tău) și care este scris în așa fel încât e imposibil să nu te intrige cât de puțin. Acest tip de capitol se mai repetă ici colo pe parcursul poveștii și au cu adevărat menirea de a întări relația scriitor-personaj-cititor. Apoi, firul narativ alternează pe mai multe planuri care par mai mult sau mai puțin în legătură, urmând să se conecteze într-un mod cu totul și cu totul neașteptat.

Este o carte magică, în adevăratul sens al cuvântului. Există magie în poveste, dar există magie și în cuvinte, în personaje, în scriitură, peste tot. Până la finalul romanului, chiar și eu aveam niște magie în mine. Lumea în care ești introdus e cu totul magică și te vrăjește și nu ai cum să nu o iubești, să nu trăiești alături de personaje, prin toate situațiile prin care trec.

„Fusese doar o măsură de precauție. Precauția e bună în situații imprevizibile. Cu nimic mai ciudată ca umbrela luată la plimbare într-o zi care aduce a ploaie, deși soarele strălucește pe cerul senin.Deși nu are cum să știe dacă servește la mai mult decât a fi un loc pe care se așterne praful. N-are cum să știe, nu există barometru care să măsoare chestiuni atât de nesubstanțiale. Nu există termometru pentru haos. Pe moment, se simte ddoar ca și cum ar plonja în vid.”

O competiție, așa cum aflați din descriere și din primele pagini ale cărții, are loc între doi iluzioniști, pe fundalul unui circ nocturn, o competiție pe viață și pe moarte care reprezintă centrul acțiunii, deși nu toată lumea știe despre ea, fâcând astfel din circ scena principală de desfășurare a actelor de magie. Totuși, ceea ce mi se pare interesant e că nu poți spune că există un antagonist bine structurat, adică nici acum nu sunt sigur cine a fost personajul rău din poveste. Desigur, există câteva personaje pe care nu pot spune că le-am plăcut neapărat, dar mi-a plăcut cum au fost structurate și nota de mister pe care au dat-o romanului. Până la urmă, cred că soarta este singura care stă împotriva oamenilor din această poveste.

Personajele sunt create cu multă migală și, deși acțiunea are loc spre sfârșitul secolului XIX & începutul lui XX, autoarea a reușit să le modeleze atât de contemporan, ajutându-mă să mă identific mai mult cu ele, cu trăirile lor și sentimentele pe care le încearcă. Astfel, deși unii ar încadra romanul în genul celor de dragoste, eu nu l-aș cataloga neapărat ca unul de dragoste. Deși se înfiripă ceva între personaje, nu pe aceasta se concentrează toată povestea, iar detaliile siropoase sunt lăsate deoparte. Povestea de dragoste este înflorită prin scene de acțiune, întorsături de situație cu totul neașteptate și conexiuni între aspecte la care nu vă duce gândul. Mai pe scurt, o carte care merită citită din toate punctele de vedere.


„(Băiatul) ia o înghițitură de vin și pune paharul înapoi pe masă. Se lasă pe spate și răspunde senin privirii îndreptate asupra lui. Fără să se grăbească, de parcă ar avea tot timpul din lume, din univers, de pe vremea când basmele însemnau mai mult decât acum, dar probabil mai puțin decât mai târziu, inspiră adânc, dezlegând nodul încurcat al cuvintelor ce-i stau pe suflet, iar ele îi vin pe buze cu ușurință.
- Circul sosește fără veste.”

Cartea asta e una dintre cărțile care au acel ceva care te face să o devorezi, să pui suflet în timp ce o citești, să simți mai mult decât ar trebui cu personajele, să te atragă în lumea ei încât uiți de ceea ce în jurul tău și ești absorbit într-un alt univers din care, la final, îți e greu să pleci și să-l lași în urmă. Și dacă tot veni vorba de final, aceta mi-a adus aminte de Povestea fără sfârșit a lui Michael Ende, romanul căpătând o alură de infinitate.


„Totul era fermecat. Și părea să nu se sfârșească vreodată. Potecile nu se terminau nicicând, ci șerpuiau una într-alta ori se întorceau înapoi în curtea principală. 

După aceea n-a fost nici măcar în stare să-l descrie cum trebuie. Tot ce a putut să facă a fost să dea din cap când mama l-a întrebat dacă îi plăcuse.”


E o carte superbă și știu că se găsește greu, cel puțin la noi, dar vă recomand să o căutați bine, trebuie citită. Cine știe, poate vor apărea niște exemplare din senin pe undeva, cândva. Nu vă dați bătuți!


Notă:



Mulțumesc enorm de mult editurii Corint, care mi-a oferit șansa de a citi această carte minunată! Puteți cumpăra cartea de pe site-ul editurii sau din librăriile partenere. Nu uitați să lăsați un like pe pagina de facebook și un follow pe pagina de instagram, pentru a fi la curent cu toate noutățile!

2 comentarii:

  1. Am tot văzut și eu citate și poze cu cartea asta, acum m-am convins că e cazul s-o caut la Bookfest :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Yes!! ai facut alegerea corecta! Si daca nu o gasesti la stand, transmite-le ca trebuie sa bage din nou cartea asta in stoc!!

      Ștergere