26 iunie 2018

Casete, adevăruri și lacrimi

Recenzie de carte

„Cele treisprezece motive” - Jay Asher


Autor: Jay Asher 
An apariție: 2017 (17 octombrie2007, în original) 
Nr. pagini: 320 
Tip copertă: broșată 
Editura: Leda Edge 
Traducere: Mariana Piroteală 









Descriere:

Prima dragoste a lui Clay Jensen îşi înregistrează ultimele cuvinte...

Clay Jensen se întoarce acasă de la şcoală şi găseşte pe verandă un pachet ciudat, adresat lui. Înăuntru descoperă mai multe casete înregistrate de Hannah Baker – colega lui de care era îndrăgostit –, care s-a sinucis cu două săptămâni în urmă.

Vocea lui Hannah îi dezvăluie că există treisprezece motive pentru care a decis să-şi pună capăt vieţii. Clay este unul dintre ele. Dacă va asculta casetele, va afla şi de ce.

Clay îşi petrece noaptea străbătând oraşul, cu Hannah pe post de ghid. Devine martor la durerea ei şi află adevărul despre el însuşi – un adevăr pe care nu şi-a dorit niciodată să îl înfrunte.

„Totul contează”, susţine Hannah şi explică apoi cum s-a înlănţuit totul, cum bulgărele de zăpadă a devenit din ce în ce mai mare, cum zvonurile împotriva cărora n-a reuşit să lupte s-au tot înmulţit până ce a simţit că nu mai poate face faţă.

Cele treisprezece motive este, cu siguranţă, un roman care te pune pe gânduri şi care te va face să-i priveşti cu mai multă atenţie pe cei din jur. Vei înţelege de ce cuvintele pot să doară mai mult decât crezi, dar şi – alese cu grijă – să aline.

Iar, în final, când vei închide cartea – pe care o vei urî sau iubi, dar lectura ei nu te va lăsa indiferent - şi vei trage linie, vei descoperi, paradoxal, o minunată pledoarie pentru viaţă - treisprezece motive pentru care e frumoasă şi merită trăită.


„Din când în când, dai peste o carte pe care un ți-o poți scoare din minte... Cele treisprezece motive este una dintre acele cărți și numărul unu pe lista mea de lecturi obligatorii.” – Ellen Hopkins 

Părerea mea:

„Dacă mai am ceva pe lumea asta, atunci memoria este aia. Ceea ce e nasol. Poate dacă aș uita din când în când, am fi cu toții un pic mai fericiți.” 

Am citit cartea astea în 3 ore. Tocmai ce am terminat-o. Totul e mult prea proaspăt în mintea mea, și nu mă refer neapărat la acțiunea cărții. Pregătiți-vă de o recenzie subiectivă, foarte subiectivă. 
Știe toată lumea câtă vâlvă s-a făcut pe baza serialului 13 reasons why. Eu am obiceiul de a nu mă uita la filme/seriale până nu citesc cartea după care este făcut, acolo unde e cazul, iar serialul ăsta nu a făcut excepție, deși m-a intrigat tare mult trailer-ul. Totuși, am avut răbdare și nu îmi pare rău. Iar acum abia aștept să mă apuc de serial. S-ar putea să îl văd azi pe tot, cel puțin primul sezon. Dar să ne întoarcem la ale noastre. 

Cartea asta mi-a readus aminte că nu toate cărțile contemporary sunt siropoase și lipsite de substanță, ci sunt unele care tratează și subiecte importante și care merită citite. Asta e una dintre cărțile acelea. Când am citit recenzia lui Ellen Hopkins de pe spatele cărții, mi-am zis că parcă exagerează. Acum îi dau cumva dreptate. Chiar ar trebui să citească mai mulți oameni cartea asta, pentru că, indiscutabil, ar putea salva vieți. 

Acțiunea îl are ca protagonist pe Clay Jensen, un adolescent ca oricare altul, care încearcă să își revină după o tragică întâmplare petrecută în liceul în care învață, anume sinuciderea unei colege de-a lui, Hannah Baker. Totul pare doar un episod care va fi dat uitării în scurt timp sau care, cel puțin, nu va influența mulți oameni. Dar „liniștea” aceasta este dărâmată în momentul în care Clay găsește o cutie de pantofi plină cu casete pe verandă și, pe parcursul ascultării lor în decurs de o noapte, află lucruri la care nu s-ar fi gândit. Și da, cam asta e toată acțiunea cărții, dacă vă vine să credeți. Nu mai mult de 24 de ore. Și totuși autoarea reușește să ansambleze o poveste uimitoare și plină de secrete, dezvăluite rând pe rând pe parcursul acțiunii. Dar dacă ar fi așa simplu, niște casete și niște motive, 13 mai exact, pentru care Hannah Baker a decis că viața ei nu mai are sens și că trebuie să și-o ia. 

Romanul despre care vă vorbesc a reușit să răscolească tot felul de sentimente în mine, să se joace crud tare cu inima mea. Și, deși am menționat ceva de acțiune, ei bine, nu se întâmplă atât de multe lucruri, ci mai mult se rememorează evenimente din trecut, pe măsură ce se derulează casetele cu pricina. Iar trăirile lui Clay (și ale altor personaje) sunt evidențiate atât de bine și de detaliat. Cred că așa ar trebui să fie cărțile pentru adolescenți. Nu zic că ar trebui să vorbească toate despre sinucidere, nici gând. Ci să se axeze pe trăirile personajelor, să creeze caractere în care noi, adolescenții, să ne regăsim, să ne identificăm cu emoțiile lor, să găsim în ele stări pe care poate nu le discutăm cu alții, să fie niște imagini ale unor adolescenți adevărați, nu niște personaje imaginare și atât. Și mă bucur că Jay reușește să facă asta, mă bucur tare mult. Veți vedea, citind cartea asta, cât de adânc pătrunde în sufletele personajelor, cât de bine le analizează sentimentele și cât de sincer pune pe hârtie scene de care unii s-ar ascunde în viața reală. 

Este o dramă, știu, dar veți vedea că pe parcursul romanului, în inimă veți avea și altfel de sentimente decât de tristețe, furie, regrete sau durere. Eu, cel puțin, am întrezărit sinceritate, autocunoaștere și, cel mai important, speranșa. Chiar mi-am regăsit un pic speranța după ce am terminat de citit cartea. You know how they say, my faith in humanity has been restored. 

În mai puține cuvinte, așa arată un roman cu adevărat bun. Un roman care m-a făcut să plâng, să tremur, să îmi vină să lovesc ceva, să râd (deși mai rar), care va avea mult timp un loc special în inima mea. Nu credeam că o să se întâmple chiar așa, dar chiar vă recomand cartea asta din tot sufletul! Trebuie neapărat să o citiți! 

„Mă invadează un val de sentimente. Durere și furie. Tristețe și milă. Cel mai surprinzător, speranță.” 

Notă: 

De aceeași autoare: 

Mulțumesc editurii Corint pentru exemplarul oferit!! O puteți cumpăra de pe site-ul editurii sau din librăriile partenere. Nu uitați să lăsați un like pe pagina de facebook și un follow pe pagina de instagram, pentru a fi la curent cu toate noutățile!

4 comentarii:

  1. Am același obicei, să nu mă ating de serial/film până nu am pus la punct cărțile. Așa s-a întâmplat cu această carte, din nou, o poveste destul de tristă:)). Pe atunci când am citit eu cartea, la noi nu mai exista ediția aceea de bază, deoarece se făcea ediția de film. Așa că am ajuns să o citesc în engleză.

    După ce am citit-o și a apărut pe atunci și serialul, am observat diferența enormă dintre ele. Cartea e mai intensă, mult mai realistă, deși nu s-a pus accentul pe personaje, povestea a avut o esență mai puternică.

    Pe când în serial... totul s-a axat pe casete și pe personaje, parcă s-a eliminat termenul de „frică” din serial, dacă înțelegi ce spun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Înțeleg perfeeeect!
      Şi chiar așa a fost, cumva mi-a plăcut mai mult decât serialul datorita acestui aspect.
      Şi high five la faza cu serialele si filmele!!

      Ștergere
  2. Eu am fost puțin dezamăgită de carte, mi-ar fi plăcut să nu aflăm doar povestea Hannei, ci și pe a Jessicăi, pentru că ea mi se pare că a trecut printr-un iad mult mai dur. Tocmai de aceea, mi-a plăcut mai mult serialul, pentru că se axează pe toate personajele, dar și pe consecințele gestului Hannei. Pentru că la fel cum cuvintele și gesturile celorlalți au distrus-o pe ea, și gestul și cuvintele ei distrug alte vieți. Chiar îți recomand serialul, sper să-ți placă măcar la fel de mult ca romanul :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Update: am văzut şi sezonul 2 deja de câteva zile şi, deși prin comparație, cartea e mai bună decât sezonul 1, mi-a plăcut sezonul 2 pentru că se axează pe consecințe, chiar am observat şi eu asta şi am apreciat. Şi da, si Jessica a trecut prin chestii nașpa, dar nu cred că ar fi avut cum să dezvolte povestea ei în carte, ținând cont de durata de timp pe care are loc acțiunea, comparativ cu serialul.

      Ștergere